De ce am făcut aceste greşeli? Pentru că puterea avea idei stupide de stânga. Privatizarea în sistem MEBO. În loc să vindem celor care aveau capital, know-how şi acces la pieţe, am dat cupoane la popor. Puterea era de stânga şi era generoasă. Poporul care a muncit pentru economia asta trebuie să primească o bucăţică. Şi atunci au apărut aceste bucăţi de hârtie fără valoare şi fără efect. Nu capital nou, nu management nou, nu pieţe noi. O prostie imensă. Totul s-a rupt şi toate întreprinderile au continuat să fie subcapitalizate şi neconectate la piaţă. Am distrus chiar industria pe care doream să o protejăm.

Vreau să recomand tuturor un film, care se numeşte După revoluţie, făcut de Laurenţiu Calciu. Omul se plimba prin Bucureşti în 1990 cu camera şi a înregistrat multe reacţii ale oamenilor care vroiau să vorbească. Să vezi ce obsesii aveau oamenii: să-şi apere întreprinderile, să nu cumva să le ia Raţiu. Sunt ale noastre, noi le-am construit, să nu le ia nimeni. Asta a promis FSN că face şi asta a făcut. Ideile de stânga, populare atunci, au falimentat economia românească în anii 90.

Când am ajuns la privatizări? După ce toate stângismele acestea eşuaseră. Nu-l pot ierta niciodată pe Ion Iliescu pentru că mi-am petrecut adolescenţa în sărăcie lucie, câţiva ani de dezolare şi pierderi absolute, în care totul a fost furat de feseniştii lui, promiţând să nu schimbe nimic. Asta am luat-o la modul personal şi e reţeta clasică a populismului de stânga: jaf şi îmbogăţire personală, minţind poporul frumos.

Noua economie a fost creată târziu, încet, chinuitor şi doar prin politici de dreapta – privatizare, deschidere, import rapid de know-how şi de capital. Dar niciodată nu am avut politici de dreapta făcute de noi de bună voie. Am făcut-o numai cu pistolul la tâmplă, atunci când nu mai aveam cu ce să ţinem pierderile ideilor generoase şi stupide de dina