Am pierdut două miliarde de euro din cauza unor miniştri nesimţiţi. Şi ce dacă?
Prima lege a presei zice că lumea citeşte cu nesaţ veştile rele. Cele bune, mai puţin. Din acest motiv, presa e tentată să pună pe prima pagină sau pe primul ecran tot ceea ce este mai rău. Consumatorul de informaţie se alege cu un potop de nenorociri ori de câte ori deschide televizorul, calculatorul sau citeşte ziarele.
Nu cu mult timp în urmă, se spunea că în România am reuşit o performanţă unică pe plan istoric: înainte de 1989 am distrus socialismul, după, am distrus şi capitalismul.
Făcătorii de presă, cei care stau toată ziua cu ochii pe audienţe, au început să constate cu oarecare surprindere că ştirile rele nu mai fac mare brânză. O tăiere de pensii anunţată în prime-time nu mai valorează nici cât naşterea unui pui alb de vulpe la grădina zoologică din Ceamurlia de Jos.
Certuri în partid care ar duce la remanierea guvernului? Ha, ha! Nu-l mai interesează nici pe portarul de la Palatul Victoria. Iar camuflarea PDL în Mişcarea Populară e un subiect cu care poţi lejer să-i adormi pe toţi nevroticii de la sanatoriul din Predeal.
A pierdut România două-trei miliarde de euro, bani gheaţă, din cauză că miniştrii sunt incompetenţi, nesimţiţi şi leneşi? Şi ce dacă? În orice altă ţară o astfel de ştire ar fi scos lumea în stradă. În Ungaria, publicarea unui dialog al premierului Ferenc Gyurcsány, în care acesta spunea la o reuniune privată că guvernul minte de un an şi jumătate, a dus la revolte
populare greu de oprit de forţele de ordine. Spuneţi românilor că guvernul, oricare ar fi el, minte de când a preluat mandatul! Nu scoţi din casă nici bonele la ora de plimbare în parc. Să pierzi atâtea miliarde de euro din cauza incapacităţii de a vinde certificatele de carbon pe când te vaiţi că n-ai bani de pensii şi de alocaţii pentru copii ar fi meritat
