Timp de 17 ani, Jerry Givens a dus la îndeplinire sentinţele judecătorilor: a omorât 62 de oameni, în Virginia. Givens (59 de ani) a avut una din cele mai vechi meserii din lume: a fost călău.

"Călăul este cel care suferă. Persoana care face execuţia trăieşte cu lucrul ăsta întreaga viaţă. El trebuie să poarte această povară. Cine îşi doreşte asta pentru el?", spune călăul, într-un interviu acordat publicaţiei americane Newsweek.

Bărbatul le-a povestit jurnaliştilor americani ce a simţit de fiecare dată când a omorât un deţinut: o ameţeală provocată de adrenalină, în faţa unei realităţi crude- să stai în spatele unei perdele şi să apeşi pe pârghia care declanşează cocktailul fatal de droguri. Asta i se pare o procedură mai umană decât electrocutarea, deşi durează infinit mai mult.

"Trebuia să mă transform în cineva care ia viaţa. Transformarea aceasta mă amorţea vreo trei săptămâni", explică Givens.

El spune că îi înţelege prea bine pe cei care i-au luat viaţa săptămâna trecută lui Troy Davis. (Citeşte aici mai multe despre povestea lui Davis, un bărbat condamnat la moarte pentru că a omorât un poliţist, în anii '80. În anii cât a fost judecat cazul, Davis a susţinut că este nevinovat.)

Amorţeala călăului creşte în intensitate cu cât cazul este mai mediatizat, arată călăul şi evocă un caz celebru, în care el şi-a făcut datoria: executarea fraţilor Briley, care, la mijlocul anilor '80, au omorât cel puţin 11 oameni. (Citiţi aici mai multe informaţii despre cazul celor trei fraţi Briley.)

Totuşi, când letargia trece, călăul este obligat să înfrunte realitatea: a luat o viaţă. Iar în cazul deţinuţilor ca Davis, care îşi susţin nevinovăţia până în clipa morţii, rămâne întotdeauna îndoiala. Singura certitudine este că pedeapsa este irevocabilă.

"Iei o viaţă nevinovată; asta înseamnă că am comis o crimă", spune Givens.

P