Triunghiul de la Weimar, formatul de discuţii Franţa-Germania-Polonia, ar putea deveni noul nucleu al UE, înlocuind motorul franco-german. Polonia este deja pentru Germania o piaţă de export mai importantă decât Rusia, iar contactele politice s-au intensificat enorm. Cheia eficienţei triunghiului este însă la Paris, crede expertul german Kai Olaf Lang.

Interviu din dosarul "Polonia, marea putere a Estului" din ediţia nr. 24 a FP România, din 12 septembrie la toate standurile de presă.

Care a fost, care mai este semnificaţia istorică a Triunghiului de la Weimar?

Bilanţul este mai degrabă modest. Triunghiul de la Weimar trebuia să întărească stabilitatea şi ordinea pe continent, după marile puncte de ruptură din 1989 şi 1990. Când a fost creat, în 1991, situaţia geostrategică din Europa era încă total neclară. Tocmai fusese realizată reunificarea germană. Polonia şi alte ţări din Europa de Est se înghesuiau către vest. Nu se ştia în ce direcţie se vor dezvolta UE şi NATO, iar triunghiul oferea oportunităţi interesante tuturor celor trei participanţi.

Berlinul dorea anularea neîncrederii Europei Centrale şi de Est faţă de Germania, dar şi a Parisului, care se temea de mersul pe cont propriu al Republicii Federale. Pentru Paris, triunghiul oferea un „droit de regard” în privinţa politicii germane în Europa Centrală. La Varşovia exista speranţa că Germania şi Franţa - ultima, sceptică faţă de noi extinderi - vor sprijini aderarea ţării la UE. Dar nici după primirea Poloniei în UE, triunghiul n-a devenit un nou motor pentru o Uniune mai mare. În ansamblu, Triunghiul de la Weimar este, la 20 de ani de la înfiinţarea sa, mai mult o şansă, decât un actor activ.

Îi va spori substanţa?

Greutatea Poloniei în UE va creşte. De la schimbarea de guvernare din 2007, când a venit la putere coaliţia de centru-dreapta a lui Donald Tu