Foto: Thinkstock Virus A, virus B, virus C, virus D... Mai-mai să nu ajungă literele alfabetului pentru mulţimea de agresori vicleni şi neiertători ai ficatului. Un blestem parcă s-a abătut asupra omenirii cu aceste virusuri atacatoare ale ficatului, care sunt atât de parşive încât nu dau simptome clare. Uneori oamenii fac pe picioare faza acută a hepatitelor virale şi se trezesc în faza grelelor complicaţii: hepatite cronice care merg pe drumul ticălos spre ciroză şi cancer hepatic.
Cu mâinile murdare
Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, în lume, există vreo 300 de milioane de purtători ai virusului C şi cam tot atâţia pământeni poartă virusul B. Din lista asta de virusuri, cel mai cuminte este totuşi virusul care ne duce la hepatita A, poreclită şi boala mâinilor murdare. Episodul acut al hepatitei A care umblă prin şcoli şi grădiniţe este mai zgomotos şi poate fi tratat trecându-se la izolarea bolnavului contagios. Partea bună e că în peste 90% dintre cei care au avut hepatita mâinilor murdare nu rămân cu ficatul fragil putând duce o viaţă normală.
Se strecoară în nucleu
La hepatita cu virus B, situaţia este mai severă. Hepatita B este mai greu de tratat decât hepatita C. Prin terapie, la hepatita C se ajunge în aproximativ 50% dintre cazuri la eradicarea virusului. Tripla terapie – interferon, ribavirină şi, eventual, boceprevir – a ridicat procentul de eradicare a virusului de la 50% la 70%.
Însă în hepatita B, proporţia de eradicare a virusului este redusă, de cel mult 7%, chiar după tratamente de lungă durată. Şi asta pentru că virusul B se strecoară în nucleul celulei hepatice, în ADN-ul celulei ficatului. Când celula ficatului se regenerează o dată cu ea se înmulţeşte şi virusul B. Ceva pozitiv există, totuşi, în hepatitele B: oamenii de ştiinţă au reuşit să facă un vaccin contra virusului B.
@
