În oprobriul aşa-zisei comunităţi româneşti de afaceri, dl Isărescu a luat în sfârşit – târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată – o măsură salutară pentru economie: a blocat practic prin restricţii creditul de consum!
Aşa-zisă comunitate românească de afaceri, pentru că în România există de fapt două comunităţi de afaceri atât de distincte, încât o pălărie comună le este imposibilă! Una este comunitatea oamenilor de afaceri străini, care n-au în legătură cu România decât înscrierea juridică aici şi aria de acţiune a companiilor lor, dar nimic, absolut nimic, în legătură cu interesele ţării. Încercarea de a-i pune o pălărie românească ar fi un simplu abuz. A doua comunitate este într-adevăr a oamenilor de afaceri români, dar aceasta, dincolo de faptul că este sfâşiată de lupte fratricide pentru pălăria „naţională”, are o configuraţie structurală care obiectiv nu poate reprezenta interesele economice ale ţării, ci doar deviaţii de fond sau conjuncturale de la aceste interese. În măsura în care atât intrările, cât şi ieşirile lanţului productiv au fost acaparate de capitalul străin, ca şi toate punctele strategice (resurse, utilităţi publice, retail, bănci), oamenii de afaceri români, indiferent de ce parte a baricadei se află în lupta pentru pălăria naţională, sunt concentraţi în intermedieri, capul, inima, mâinile şi picioarele lor fiind legate de comerţ şi iar de comerţ.
Iată de ce există nemulţumire mare faţă de măsura de restricţionare de către dl Isărescu a creditului de consum! Restricţionare tocmai într-un moment în care comunităţile cu pricina sperau, dimpotrivă, într-o revigorare stimulată a comerţului şi consumului! Inutil să menţionăm că „străinii” cereau măsuri de stimulare, având în vedere că suflul pieţelor externe pe care s-au bizuit până acum dă semne că se pierde, iar românii o ţin de la declanşarea crizei că este nevoie de stimu
