Asumându-şi oficial Mişcarea Populară, prin recunoaşterea că a pus-o pe fiica sa s-o înscrie la OSIM, Traian Băsescu admite implicit eşecul PDL. A acelui PDL despre care declara că îl vrea reformat, înnoit cu profesionişti şi desprins din ţesătura clientelismului, a contractelor cu statul şi politizării până la clanţa de la uşă. După doi ani de la alegeri, a devenit limpede că tentativele de a-i convinge pe baronii portocalii să bage mâna doar până la cot, şi nu până la umăr, pe liderii partidului să nu mai judece performanţa deconcentratelor strict după mărimea contribuţiilor aduse obol partidului sau să accepte minime criterii etice sunt un răsunator eşec. Până la urmă, pretenţiile lui Băsescu nici măcar nu au fost maximaliste - nu este nici naiv, nici idealist, nici lipsit de pragmatism ca să nu ştie cât de complicată este jongleria obţinerii voturilor în ecuaţia principiilor.

Să ne amintim doar reacţia sa la insistenţele Monicăi Macovei pentru criteriile de integritate: „Nu poţi să transformi partidul în instanţă, nici nu poţi să frângi cariere numai pentru că există o suspiciune. Trebuie aşteptată sentinţa, înainte să judeci intern. Cred că asta este soluţia corectă“. „Nişte naivi care vor să facă ceva pentru PDL, dar nu ştiu cum“, completa preşedintele.

„Naivii“, intraţi în BPN tot cu sprijin cotrocenist, dau semne că au clacat sub povara sistemului ticăloşit din partid. În acest context, ultimele declaraţii prezidenţiale referitoare la Mişcarea Populară, care nu poate fi formată din „partide imaculate“, arată că iluziile, atâtea câte au fost, riscă să fie sacrificate ritualic pe altarul comandamentului câştigării alegerilor cu orice preţ şi orice compromis. Atitudinea nu surprinde, atâta vreme cât mandatul prezidenţial, pagina de istorie şi cele câteva progrese reformiste sunt puse în pericol de venirea la putere a USL.

Prin declaraţiil