Care sunt explicaţiile acestei distanţe - între „politicieni“ şi „oameni normali, oameni ca tine“ - şi cum (şi cât) poate fi ea redusă? De fapt, e bine să fie redusă?

Distanţa principală e între scopuri. Politicienii noştri sunt preocupaţi exclusiv de ei şi de alţi politicieni. Oamenii sunt preocupaţi de problemele lor. Ar fi foarte bine ca distanţa asta să fie redusă, dar nu văd de către cine. În spaţiul public

mass-media, care stabileşte agenda, o stabileşte proponderent la nivel personal. E mult mai important, se acordă mult mai mult spaţiu pentru ce a spus cineva, decât pentru ce a făcut cineva. Cele mai imature nimicuri ţin prima pagină zile în şir, pentru că amatorii de ping-pong verbal nu obosesc niciodată. În timpul ăsta pierdem nenumărate ocazii de a discuta la obiect despre fapte cu adevărat importante.

Cum pot fi construite partide cu „oameni ca tine“? Cum am putea, aici, în România, avea partide în care să existe mai puţini „politicieni“?

Dacă aş fi ştiut, aş fi construit unul, alături de alţii care ar fi ştiut. Dar sunt convins că altă şansă nu avem. Mai devreme sau mai târziu, oamenii potriviţi şi soluţiile potrivite vor apărea. Mă uit cu mare speranţă la mediile de socializare online. Nu pentru crearea unui partid, ci pentru creşterea şi consolidarea lui. Pentru începerea construcţiei, cred că e nevoie de o mână de oameni cu resurse de tot felul, hotărâţi să se pună şi să le pună în slujba unei astfel de cauze. Noi, în URR, între 2000 şi 2005, asta am fost, dar resursele noastre au fost prea puţine. Puţini înteleg ce a fost, de fapt, URR de acum 10 ani. Iar când zic de fapt, mă refer chiar la fapte. Despre URR sunt întrebat doar eu, iar asta nu îi poate ajuta cu mare lucru pe cei tentaţi să reuşească acolo unde URR n-a putut. Ar trebui întrebat şi Adi Pop, din Comitetul Director Naţional, cum a gândit şi a pus în practică, cu