Optimismul a murit. Nimeni - fie că este vorba de lideri politici, economişti sau analişti - nu se hazardează să spună că, la anul, va fi mai bine. Ba, dimpotrivă, preşedintele Traian Băsescu lungeşte al doilea val al crizei până în 2014, pedeliştii iau în calcul impozitarea tuturor pensiilor şi noi concedieri în sectorul de stat şi toată lumea se teme că va fi o creştere economică mai mică decât cea prognozată şi un deficit bugetar mai mare. Chiar dacă România şi-a făcut o parte consistentă din planul de austeritate, se va vedea nevoită, datorită prăbuşirii economice a altor state din UE, care-i sunt parteneri comerciali importanţi, să pună în practică şi restul măsurilor impopulare, pentru a se menţine pe linia de plutire. Astfel, 2012 va fi cel mai prost an pentru desfăşurarea alegerilor, din întreaga perioada postdecembristă.

Oricine s-ar afla la putere, n-ar trebui să parieze nici cu el însuşi că le va câştiga, din cel puţin două motive. Primul - populaţia va căuta responsabilii pentru sărăcirea generală, iar aceştia sunt, de obicei, guvernanţii. Al doilea - partidelor româneşti le va lipsi principalul instrument de propagandă: mita electorală oficializată în măriri de salarii, de pensii şi ajutoare de stat. Or doar cu o pungă de zahăr aici şi una de mălai dincolo, cu micile pomeni de sufletul candidaţilor adică, nu se pot câştiga alegerile.

PD-L, pe care preşedintele Traian Băsescu l-a atenţionat să nu cedeze, tocmai acum, tentaţiilor populiste n-a mai şoptit un cuvinţel despre readucerea salariilor bugetarilor la nivelul de dinainte de tăiere - posibilitate prezentată cu două luni în urmă -, gândindu-se, dimpotrivă, să impoziteze, in corpore, categoria socială cea mai numeroasă, mai vulnerabilă şi mai activă la vot: pensionarii. Până în 2008, aceştia au fost principalii destinatari ai atenţiei partidelor de guvernământ, pensiile indexându-se şi