De fapt, conferinţa de la TNB a pus în prim-plan secvenţe dintr-un itinerariu inaccesibil ilustrelor teatre de repertoriu, cel mai adesea etalon al stricării gustului, spaţii ale manierizării, vedetismului, prafului atoatecuprinzător. Astfel, câştigul de Nume de referinţă, Alexander Morfov (Bulgaria) montează Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, iar în faza repetiţiilor, Omul cu mârţoaga de George Ciprian, pusă în scenă de Anca Bradu, şi Băiatul din ultima bancă de Juan Mayorga, în viziunea lui Cristian Tudor Popescu. Conu Leonida şi Năpasta, montate de Silviu Purcărete şi, respectiv, Radu Afrim, sunt titluri anunţate în perspectiva Integralei Caragiale proiectată pentru 2012, la 100 de ani de la moartea celui mai mare dramaturg român. Sub aceleaşi auspicii, Alexandru Dabija pregăteşte un spectacol original după opera prozastică a celui care, în opinia unui reputat critic, „face concurenţă stării civile“. Aşa se face că reîntâlnim cu uimire în hahalerele plăsmuite atunci întrupări ale iluştrilor noştri contemporani, în moftangii săi groteştile elitele dintr-o tranziţie fără sfârşit. Şi resimţim ca un afront orice notă deplasată în contextul inalterabilelor partituri.

Întâlnirea cu presa a avut loc în Sala Atelier, ce va căpăta o surprinzătoare destinaţie modestă, unica disponibilă în momentul restaurării TNB, imensă hală pătrăţoasă acoperită de schele şi plase de protecţie. Stabiliment faraonic, ce ne agresează, simpli pasageri, privirea. Constructor - celebra Aedificia Carpaţi, despre care a curs multă cerneală de-a lungul ultimelor decenii, preţul lucrărilor ridicându-se la suma de 48 milioane de euro fără TVA. A fost prezentat, ca slogan, un fluturaş pe care era tipărit în roşu un manifest spre a fi transmis mai departe: „În plină reconstrucţie, la Teatrul Naţional Bucureşti se joacă în toate sălile“.

Vor fi şase la număr, după dezafectar