Prea puţin s-a vorbit despre apariţia acelei specii de angajat desemnat să atace, să preseze, să umilească alţi angajaţi. Eu i-aş spune activistul capitalist. Face de obicei parte din middle management, este omul patronului sau vrea să fie asta, îi împrumută acestuia rapid toate ticurile, ideile, nebuniile şi le exagerează cît poate de mult. El e agentul unei austerităţi aparte, una de criză etică, nu de criză financiară. Nu dau decît două exemple. Pe restul le-aveţi voi.
Primul şi cel mai spectaculos este cel al scrisorilor lui Grigore Cartianu către angajaţi, scrisori în care se calcă în picioare orice drept al angajatului român sau european. Să furnizăm nişte extrase, integral le veţi găsi pe paginademedia.ro.
Primul mesaj al lui Grigore Cartianu detalia programul de lucru de zece ore. În mod normal, ziua de lucru începe la 9,30 și se termină la 19,30. Pentru cei care participă la ședințe, orele sunt diferite. Cei care vin la şedinţa de dimineaţă: 7.50-18.00. Cei care participă la şedinta de seară: 11.30-21.30.
Același mesaj preciza că la fiecare 28 de zile se vor da șapte zile libere (cel puțin trei sâmbete și cel mult două duminici).
Cartianu a revenit apoi cu o scrisoare în care a eliminat ora de plecare. Dar ştim cu toţii că se profită intens de faptul că sînt joburi puţine şi că oamenii sînt călcaţi în picioare şi la negocierea salariilor, pînă şi la negocierea legii (există totuşi nişte drepturi cu ore libere, ore suplimentare etc). Cartianu şi alţii ca el beneficiază intens de funcţia de intermediar patronat-angajat. El e patriciul fără bani de care patronul nu are cum să nu fie mulţumit.
Recuperatorul
Un alt text care-ţi dă fiori am găsit într-un număr din Decît o Revistă, despre un tînăr de 23 de ani angajat ca recuperator de datorii. Nu slujba în sine şochează, cineva trebuie să urmărească banii ăia, asta pot să accept,
