De obicei când participi la câte vreun eveniment, fie că e în oraş, fie că e în judeţ, nu poţi să nu dai peste vreun om politic. Cu cât e mai mare (ca participare – n.r.) evenimentul, cu atât funcţiile ocupate de oamenii politici prezenţi sunt mai mari, iar dacă evenimentul e unul cu mici şi bere, deci care adună gloata, numărul feţelor politice prezente creşte semnificativ. Luni seară Stradivarius şi Guarnieri s-au duelat într-un spectacol de excepţie pe scena Palatului Culturii. Săptămâna trecută, joi, s-a deschis cea de-a 50-a stagiune a Teatrului Naţional. Ei bine, dacă la sfinţiri de biserici, festivaluri de toate genurile, zile ale oraşelor, comunelor, municipiilor sau fiii satului se înghesuie parlamentari, preşedinţi de filiale, primari, ocupanţi ai altor funcţii reprezentative care necesită alegeri, toţi dau din coate la discursuri, poze şi sarmale, la Teatru şi la Filarmonică pauză.
Desigur, publicul care gustă spectacolele enunţate mai sus nu e aşa uşor de păcălit. Un om care înţelege cine a fost Stradivarius sau Guarnieri, care se lasă purtat de vise pe Meditaţia lui Massenet nu se lasă aburit uşor de discursuri politicianiste şi nici impresionat că ditai omul politic a venit la el în sat. Nici nu e nevoie ca actul de cultură, adevărat, să fie poluat de vreun discurs, dar, stimaţi politicieni, ar fi cazul să depăşim manifestările pur populiste, nu credeţi? Două evenimente culturale importante ale oraşului au fost văduvite de vreo preznţă oficială. Nu au avut de suferit, dar ipocrizia de a spune că susţinem cultura devine din ce în ce mai evidentă.
De obicei când participi la câte vreun eveniment, fie că e în oraş, fie că e în judeţ, nu poţi să nu dai peste vreun om politic. Cu cât e mai mare (ca participare – n.r.) evenimentul, cu atât funcţiile ocupate de oamenii politici prezenţi sunt mai mari, iar dacă evenimentul e unul cu mici şi bere