De fiecare data cand vine vorba de criza in Romania e circul dracului. In principal, se rade. De plans, in mod serios, temeinic si autentic, nu plange nimeni. Nici cei care sufera, nici aia de provoaca suferinta prin incompetenta, prostia si rautatea lor.
Adevarul e ca inca in Romania criza e mai degraba o distractie, un subiect de cancan, decat un prilej de investigatii profunde a ceea ce s-a intamplat si, mai ales, ce urmeaza sa se petreaca in viitorul apropiat.
Pentru ca nici laureatii premiului Nobel in economie habar n-au ce sa spuna sau ce sa faca pentru a stopa cat de cat efectele catastrofale ale crizei economice la nivel global, in Romania subiectul a ajuns chiar motiv de bancuri. Ultimul, cel al premierului Emil Boc care declara ca nu are nevoie in Guvern de un economist incununat cu un Nobel ca sa-i spuna ce trebuie sa faca. Evident, cu un Traian Igas, Ialomitianu si o Elena Udrea, Romania e pe maini bune.
Adevarul e ca atat timp cat unica intrebare care stapaneste mintile acetor Nobeli autohtoni din Executiv este daca sa mai taie ceva si variatiuni pe aceeasi tema, de unde, cand, cat si de cate ori, nici nu mai ai nevoie de vreun alt economist sadea care sa gandeasca strategii de crestere economica si eventuale cresteri salariale. Pentru ca traiesc doar sub semnul neputintei si al imposibilitatii dezvoltarii vreunui plan de crestere economica, e limpede ca unica solutie ramane taierea pensiilor, de exemplu.
Pentru ca Guvernul tocmai se incalzeste pentru o noua runda de taieri - ar fi vorba despre o impozitare a pensiilor - si pentru ca propaganda partidului aflat la guvernare sustine programul printr-o manipulare ieftina, este recomandat sa privim mai atenti asupra discursului celor care ne decid inca viitorul. Nu stiu cum se face dar actualii guvernanti - de la presedinte si premier pana la ultimul ministru