ANALIZĂ. Unde găsesc sprijin părinţii ai căror copii au decis să-şi pună capăt zilelor. În România, consilierea lor psihologică e practic inexistentă. Sursa: SHUTTERSTOCK
Sunt printre cazurile cele mai mediatizate. Acum patru ani, un băiat de 18 ani sărea pe geam, în faţa iubitei sale, profesoara de română cu care făcea meditaţii. Un an mai târziu, se dezbătea dacă nu cumva "curentul emo provoca victime printre copii", după ce o fată de doar 12 ani s-a aruncat de la etajul zece. Iar în vara acestui an a venit vestea că mai mulţi copii s-au sinucis de frica unor note mici la şcoală.
Cazurile de suicid în rândul adolescenţilor devin uneori atât de publice, încât par imposibil de suportat de cei pe care aceştia îi lasă în urmă. Printre victime sunt şi părinţii ai căror copii au ales să moară. Mulţi se izolează şi nu-şi explică niciodată gestul copilului, spun psihologii. Iar locurile unde pot cere ajutor şi consiliere în România pot fi numărate pe degete.
Există un centru de prevenţie a sinuciderii în rândul adolescenţilor, o linie telefonică de urgenţă la care cineva îşi poate încerca norocul şi blogul unui tânăr psiholog, specializat în problematica suicidului, care a gândit spaţiul virtual ca "grup de suport" pentru supravieţuitori. Printre ei, spune acesta, părinţii care au trecut prin astfel de drame sunt o categorie aparte.
GRUPUL LUI ADRIAN
Un blog pentru sinucigaşi şi părinţi distruşi
Emanuel Adrian Sârbu ţine în casă, la loc de cinste, un cablu de remorcare. L-a primit cadou în urmă cu ceva vreme de la un prieten, pe care, de fapt, nu l-a întâlnit în persoană niciodată. S-au apropiat în schimb pe internet, pe un blog pe care Adrian l-a creat special, în urmă cu patru ani, pentru cei cu gânduri de sinucidere. Cablul a sosit prin poştă, după ce Adrian şi-a rugat prietenul din spaţiul virtual, un
