De ce „stângăciile de dreapta“ au nevoie de „îndreptările de stânga“?

Ei, da, conform aceleeaşi porniri, de „forţare a echilibrelor“, am simţit şi eu nevoia să dublez stânga cu dreapta, ca la datul în scrânciob, tocmai ca să se înregistreze că, funciar, sunt un om de centru şi că, deci, am oroare de extremism. Acum, cred că trebuie să fac o precizare. Când pledez pentru o cât mai limpede disociere între stânga şi dreapta, atât doctrinar, cât şi în practica politică, am în minte complementaritatea celor doi poli din vremurile monarhice ale „rotativei guvernamentale“. Timpurile primului război, de pildă, cu anii ocupaţiei germane şi exilul ieşean al Casei Regale, când Brătianu şi Marghiloman se puteau înţelege care-unde să se ducă şi ce să facă în numele Ideii naţionale. Sau, mă rog, scepticii susţin că astea sunt fantasme de wishfull thinking. Ba chiar am citit teorii de acest gen şi în ceea ce-i priveşte pe Iuliu Maniu şi Petru Groza...

De ce „stângăciile de dreapta“ au nevoie de „îndreptările de stânga“?

Ei, da, conform aceleeaşi porniri, de „forţare a echilibrelor“, am simţit şi eu nevoia să dublez stânga cu dreapta, ca la datul în scrânciob, tocmai ca să se înregistreze că, funciar, sunt un om de centru şi că, deci, am oroare de extremism. Acum, cred că trebuie să fac o precizare. Când pledez pentru o cât mai limpede disociere între stânga şi dreapta, atât doctrinar, cât şi în practica politică, am în minte complementaritatea celor doi poli din vremurile monarhice ale „rotativei guvernamentale“. Timpurile primului război, de pildă, cu anii ocupaţiei germane şi exilul ieşean al Casei Regale, când Brătianu şi Marghiloman se puteau înţelege care-unde să se ducă şi ce să facă în numele Ideii naţionale. Sau, mă rog, scepticii susţin că astea sunt fantasme de wishfull thinking. Ba chiar am citit teorii de acest gen şi în ceea ce-i priveşte pe Iuliu M