I-am tot căutat stăpînul, stăpîna sau stăpînii căţelei pe care a adus-o soţia mea din tramvaiul 41. Nimic. Aşa că nu-i mai pun poza aici. Între timp, unul dintre băieţii mei i-a găsit un nume: Cîine Amărît. Căţea de rasă, amărîta mai plînge şi acum pe la uşă sau cînd o persecută Miţa, căţeaua titulară a casei, o corcitură de pekinez şi şoricar pe care am luat-o de sub o maşină acum cîţiva ani.

Azi a venit doamna mea acasă să-mi spună că a văzut un căţel abandonat, care seamănă cu Miţa noastră. Ii dă lumea să mănînce pe unde s-a pripăşit, dar el, amărîtul, mai mult n-ar mînca. A fost aruncat dintr-o casă. Mai exact dintr-o maşină, potrivit unui martor ocular.

Cîine Amărît, despre care credeam că s-a pierdut, era netunsă de cîteva luni atunci cînd a găsit-o soţia mea. Altfel, crescută într-o casă unde fusese ţinută în braţe. Se simte ea bine şi la noi, dar din cînd în cînd îi mai dau lacrimile.

După trei luni de cînd stă la noi, mai suspină la uşă şi speră că stăpînul, stăpîna sau stăpînii ei vor veni s-o ia acasă. Cîine Amărît.

Azi, cind a venit soţia mea şi mi-a povestit de căţelul abandonat, i-am spus nici prin cap să nu-i treacă! A fost prima oară cînd mi-am exprimat părerea despre numele căţelei pe care am adoptat-o. Ăla abandonat e un cîine amărît, nu ea! Ea e un cîine ars de dor.

I-am tot căutat stăpînul, stăpîna sau stăpînii căţelei pe care a adus-o soţia mea din tramvaiul 41. Nimic. Aşa că nu-i mai pun poza aici. Între timp, unul dintre băieţii mei i-a găsit un nume: Cîine Amărît. Căţea de rasă, amărîta mai plînge şi acum pe la uşă sau cînd o persecută Miţa, căţeaua titulară a casei, o corcitură de pekinez şi şoricar pe care am luat-o de sub o maşină acum cîţiva ani.

Azi a venit doamna mea acasă să-mi spună că a văzut un căţel abandonat, care seamănă cu Miţa noastră. Ii dă lumea să mănînce pe unde s-a pripăşit, dar el, amărît