Devine din ce in ce mai clar ca Grecia trebuie sa iasa dintr-o situatie cam fara iesire. Datoria sa este 150% din PIB, scaderea anuala a respectivului PIB a ajuns la 7%, rata somajului a atins 16%, bancile se decapitalizeaza, iar luminita de la capatul tunelului nici nu se observa.
Singura cale de iesire din situatie ar fi declararea incapacitatii de plata a datoriilor suverane. Declarandu-se in incapacite de plata, Grecia poate iesi din zona euro si va putea repune in circulatie vechea drahma, pe care o va devaloriza rapid, punand inflatia sa suporte ceea ce actualul sistem financiar nu poate.
In trecut, alte tari care au fost in actuala situatie a Greciei au facut acest lucru si, dupa un oarecare timp, si-au revenit. Dar Grecia este prinsa in capcana numita euro, care o impiedica sa tipareasca bani, sa-i devalorizeze si sa dirijeze o parte a datoriilor prin usa din dos spre populatie, cea care in prezent nu accepta sacrificii prin usa din fata.
Daca asa stau lucurile, in mod firesc, se pune intrebarea: ce-i determina pe liderii principalelor puteri economice ale UE - Franta si Germania - sa se cramponeze de salvarea Greciei, care stiu prea bine ca nu poate fi salvata, ci doar intarziata?
Pericol de contagiune
Raspunsul la aceasta intrebare il prezinta pe portalul Project Syndicate, un articol semnat de Martin Feldstein, profesor la Universitatea Harvard. De fapt, sunt doua raspunsuri:
Cel dintai se refera la bancile si alte institutii germane si franceze, care sunt deja legate de datoriile statului grec, fie direct, fie prin credite acordate bancilor grecesti sau ale altor tari din zona.
Intarziind data incapacitatii de plata, institutiile financiare din Germania si Franta vor castiga timp ca sa-si puna la adapost capitalurile respective, indepartandu-le de bancile grecesti sau vanza