Două evenimente – dacă nu cumva Elenin va fi cel de-al treilea care ne va face să uităm de toate şi poate chiar să nu le mai urmărim – mi-au atras atenţia în mod deosebit în ultimul timp. Primul este cel legat de contestarea teoriei relativităţii a lui Einstein.

Mai auzisem vorbindu-se de această teorie, prin articole dar acum fiind vorba şi de cercetări cu rezultate oarecum doveditoare, subiectul mi-a suscitat atenţia. Nu sunt specialist în fizică, dar sunt suficient de conştient de implicaţiile acestui fapt. Nu ştiu dacă se va dovedi irefutabil această teorie, dar dacă este adevărat, va trebui să acceptăm lucruri la care înainte nici nu ne gândeam. Dacă există posibilitatea ca ceva să se mişte cu o viteză mai mare decât viteza luminii înseamnă că există posibilitatea ca să fim înconjuraţi de obiecte, fenomene, lucruri pe care nu le vedem, dar ele există lângă noi. Asta mai înseamnă de asemenea că putem fi loviţi fără a vedea măcar ce ne-a lovit. Asta înseamnă că cerul , galaxia , Universul poate fi brăzdat zilnic de zeci sute, mii de OZN-uri pe care nu le putem vedea pentru că viteza este prea mare şi ochiul nu o poate percepe, le vedem doar când coboară la viteze mai mici, iar retina le poate recepţiona. Şi de vreme ce acest fapt va fi dovedit, aproape că nu mai contează care este valoarea acelei viteze sau de câte ori a fost întrecută viteza luminii. Acestea sunt amănunte insignifiante.

Al doilea eveniment care mi-a atras atenţia este mulţimea de partide, partiduleţe, mişcări care apar şi se amestecă în supa primordială a politicii dâmboviţene fără a fi băgate în seamă de gemenii Dalai Lama ai USL, care bagatelizează şi se injecteaza singuri cu vaccinul indiferenţei, împotriva a tot ce nu le convine sau nu îi laudă. Tot ce fac ei este măreţ, tot ce fac alţii lipsit de importanţă.

Uite că tocmai 5 degete s-au strâns până acum, lăsând la