Un plan denumit Eureca se vrea o alternativă la planurile de salvare a Greciei ce ar rezolva chestiunea supraîndatorării fără provocarea falimentului.

Acest plan a fost elaborat de un grup de consilieri din guvernul Angelei Merkel coordonaţi de Martin Wittig, director general al grupului Roland Berger. Cele şase etape esenţiale prevăzute în acest plan sunt: 1. Grecia îşi plasează toate activele publice (bănci, imobiliare, companii de telefonie, porturi) într-o structură comună, un fel de echivalent al agenţiei Treuhandanstalt, creată în 1990 în Germania pentru privatizarea celor aproximativ 8.500 de întreprinderi est-germane. Aceste active sunt evaluate la 125 de miliarde de euro, potrivit listei oficiale a privatizărilor.

2. Această structură este cumpărată de o instituţie europeană, finanţată de state, al cărei sediu ar putea fi la Luxemburg, lângă cel al Fondului European de Stabilitate Financiară /EFSF/. Structura respectivă va avea ca obiectiv privatizarea acestor active, până în 2025. 3. Cele 125 de miliarde de euro astfel obţinute vor fi folosite de Grecia pentru răscumpărarea obligaţiunilor emise în favoarea Băncii Centrale Europene /BCE/ şi a FESF, ceea ce va avea drept efect imediat scăderea datoriei publice la 88%, faţă de 145% în prezent. Expunerea BCE pe datoria grecească s-ar reduce la zero, ceea ce îi va linişti pe contribuabilii europeni. Dobânzile vor scădea la jumătate, iar Atena va putea reveni pe pieţele financiare.

4. Instituţia europeană care se va ocupa de activele grecilor va investi 20 de miliarde de euro în restructurarea activelor respective, pentru a le creşte valoarea cu 50 de miliarde de euro. Valoarea acestor investiţii va putea fi mărită cu 10-15 miliarde acordate de fondurile structurale europene pe care Grecia nu le poate utiliza acum. Aceasta infuzie de bani în economie, echivalentul a 8% din PIB, ar putea repune