Autobuzul mă duce într-un sfert de oră de la Bacău la Galbeni, în comuna Nicolae Bălcescu. Îl caut pe preotul Gabriel Bejan, cel care are cheile casei memoriale dr. Martin Benedict. Nu are program, însă preotul deschide bucuros uşa oricărui vizitator şi se oferă ghid. În iulie anul acesta, s-au comemorat 25 de ani de la decesul doctorului. În prezenţa autorităţilor, a reprezentanţilor clerului, a localnicilor şi a foştilor pacienţi, a avut loc un simpozion – expoziţii, concert de muzică sacră, o gală de filme documentare şi dezvelirea plăcii memoriale la şcoala cu clasele I–VIII care îi poartă numele. Casa părintească din Galbeni este simplă. S-au păstrat mobilierul, cărţile, fotografii, câteva documente şi scrisori. În curte Publicitate a mică din faţa casei se află bustul doctorului şi fântâna cu apă care are gust plăcut şi efect curativ. „Lumea ia apa de aici fiindcă vindecă boli – oho, pe câţi i-a pus pe picioare…“, îmi spune un bătrân care se opreşte la poarta casei memoriale. Martin Benedict (1931–1986) a urmat studii liceale la Bacău, apoi a învăţat la Facultatea de Medicină din Iaşi între anii 1951 şi 1957. A profesat ca medic la Răducăneni, Tătăreni, Bacău şi Oneşti. La Oneşti a lucrat în ultimii 14 ani de viaţă. Deosebit în activitatea medicului Benedict este faptul că şi-a îndeplinit o dorinţă arzătoare din copilărie – aceea de a deveni preot. La 14 ani, în 1945, s-a înscris la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, dar în 1948 au fost închise toate seminarele catolice. Perseverează însă în visul lui, astfel încât, la peste 40 de ani – medic cu experienţă – se înscrie în secret în Ordinul Franciscan. Urcă treptele obligatorii şi, în 1980, episcopul Alexandru Todea îl hirotoniseşte, în taină, preot. Devine, astfel, pentru oameni, tămăduitor de trup şi suflet. Când Securitatea află despre preoţia doctorului, încep tracasările şi interogatorii