Pakistanul devine un centru al jihadului global. Există şase scenarii posibile: trei radicale şi trei moderate. Un colaps similar Somaliei, în care să asistăm la un război al fiecăruia împotriva tuturor, balcanizarea, de-a lungul liniilor regionale, sau o revoluţie islamică după model iranian ori taliban. Scenariile moderate implică o consolidare a democraţiei liberale, o completă preluare a puterii de către armată sau continuarea harababurii din prezent.
Articol din dosarul "11.09.2011, AfPakistan" din ediţia nr. 24 a FP România, din 12 septembrie la toate standurile de presă.
Una dintre cele mai devastatoare evoluţii din Pakistanul ultimilor 40 de ani a fost slăbirea statului. Este o vulnerabilitate amplificată de încercările repetate ale armatei de a-şi asuma sarcini care în mod normal revin civililor: care ţin de taxare, educaţie, menţinerea legii şi ordinii, capacitatea de a acţiona strategic, integrând inputul militar, politic, economic şi administrativ într-un proces decizional coerent.
În Indexul FP al Statelor Falimentare, statul pakistanez a ajuns între primele 10, din cauza scorurilor proaste primite la fiecare indicator care măsoară buna guvernare: crima, corupţia, atitudinea faţă de stat. Populaţia continuă să crească cu o rată uimitoare, iar aşteptările faţă de stat sunt tot mai mari. Este însă alarmantă incoerenţa de care se dă dovadă la vârf: criză după criză, în special în sfera securităţii naţionale, procesul decizional a eşuat.
Pakistanul devine tot mai polarizat, cu elementele liberale în defensivă. Deşi dezbaterea generală privind reformarea Islamului se poartă şi în Pakistan, aici un spaţiu semnificativ a fost cedat ideologilor islamişti, care se bucură de un sprijin considerabil din partea statului. Această tendinţă a transformat decisiv Pakistanul, iar problema nu este atât puterea şi intoleranţa islamiştilor,
