Nu demult, chiar în această pagină, un coleg de breaslă îşi exprima reţinerile (eufemistic spus...) faţă de relevanţa premiilor româneşti, luate en gros, în particular cele jurnalistice (era vorba în acel moment despre laureaţii APTR). Motivul: „Este o glumă proastă, dacă ne uităm la premianţi şi apoi la gunoaiele pe care ni le livrează zilnic televiziunile noastre“.

Toate televiziunile? În toate emisiunile? Un concurs, o gală sînt prilejuri de a premia performanţa, în unele cazuri alegîndu-i pe cei mai buni dintre cei mai buni, în altele recompensînd excepţiile. Faptul că – să zicem – 99% dintre emisiuni sînt proaste nu scade, ci, aş zice, creşte meritul celor 1%, care cu atît mai mult trebuie felicitaţi!

Nici măcar faptul că între premianţi s-ar strecura şi neaveniţi (după gustul celui care judecă, fireşte) nu justifică desconsiderarea integrală a unui palmares, cu atît mai puţin a ideii însăşi de premiere. Reacţia extremă a colegului meu era provocată, presupun, de faptul că pe lista APTR figurau realizatori şi emisiuni pe care el – ca şi mine, de altfel – le consideră în afara jurnalismului. Dar acestea erau o minoritate, covîrşită de titluri precum „Împreună dăm viaţă poveştilor“, „Mafia retrocedărilor“, „Reportaj de călătorie“, „Automobilul, o pasiune regală“, „Bolek Majerik – Lupul Alb“, „Fantomele industriei socialiste“, „Fără frontiere“, „Olăreasa de la Vama Sării“ sau „Cîţiva oameni ca nişte fortăreţe“. Care să fie aici „gunoaiele“? Poate fantomele industriei socialiste...

DE ACELASI AUTOR Presa, înapoiată Anti-propaganda Antena zero Jurnalismul de unică folosinţă Şi mai avea colegul meu o supărare: „De obicei, gala nu este un concurs pe bune. Organizatorii adună un juriu de faţadă, pentru că premiile sînt deja stabilite după simpatii, interese şi prietenii“. Ei bine, aici n-aş fi avut ce să spun, nu poate nimeni băga mîna-n foc că n