Mulţi cred că relaţia dintre cetăţean şi instituţiile statului se va îmbunătăţi considerabil atunci când procesele vor fi informatizate. Probabil că n-au avut încă plăcerea de-a încerca să lucreze cu programele care deja există.
Diferenţa dintre stat şi privat se vede şi când este vorba despre computere. Cea mai “populară” aplicaţie guvernamentală, cea de întocmire a declaraţiilor contabile, arată ca şi cum ar fi fost programată acum 20 de ani şi şochează prin lipsa de funcţionalitate. Până de curând, singura modalitate de-a depune declaraţiile rezultate din acest program era discheta.
Cea mai recentă inovaţie, noua versiune a aplicaţiei care va lua locul fostelor cărţi de muncă, se blochează, impune utilizatorilor să reintroducă manual datele pentru fiecare angajat şi nu permite corecturi în cazul în care ele au fost introduse greşit. Asta se întâmplă deşi oricare dezvoltator de pe piaţa concurenţială ştie că secretul succesului unei aplicaţii care lucrează cu date stă în cât de uşor se poate face migraţia de la programele mai vechi.
Eficienţa enormă a tehnologiei informaţiei vine din scalabilitate. O singură oră de muncă a unui programator competent scuteşte milioane de ore de muncă ale clienţilor săi. Cine nu înţelege regula asta, dă faliment. Birocraţia îşi păstrează însă privilegiul de-a nu da faliment atunci când greşeşte, astfel că scalabilitatea se manifestă în sens invers. Fiecare oră de muncă scutită de cel mai bun programator pe care statul îl poate cumpăra prin licitaţie se transformă în milioane de ore de muncă pentru contribuabili. Astfel, fiecare inovaţie informatică de natură să-i uşureze munca riscă să se transforme într-un coşmar.
Aceeaşi atitudine păguboasă s-a văzut şi atunci când a fost anunţat megalomanicul proiect e-România. Valoarea estimată, de jumătate de miliard de euro, denotă o gândire apropiată mai d
