Istoriografia franceză propune mai mereu teme spectaculoase de cercetare. Istoria animalelor este doar una dintre ele, cunoscută şi promovată mai ales de Michel Pastoureau cu L’ours. Histoire d’un roi déchu (Seuil, 2007), Les animaux célèbres (Bonneton, 2001) şi pînă la foarte recenta carte Le cochon. Histoire d’un cousin mal aimé (Gallimard, 2009). Tema a fost preluată apoi şi de alţii, atingînd mai mult sau mai puţin perfecţiunea cercetărilor demarate şi urmărite cu perseverenţă de Pastoureau. Recent, m-a bucurat să regăsesc în ultimul volum al Revistei de Istorie Socială (vol. XIII-XV, 2008-2010, Polirom, Iaşi, 2011) un grupaj tematic dedicat istoriei animalelor de prin Moldova, Valahia şi Ardeal. Aflăm astfel, din scurta prezentare, că intervenţiile discutate şi dezbătute într-un colocviu (2009), reunit la Iaşi prin grija profesorului Maria Magdalena Székely, vor constitui baza pentru un alt colocviu şi un alt număr tematic (poate şi o carte?), dat fiind importanţa temei, dar mai ales marginalizarea ei într-o istoriografie românească, debordată de atîta istorie contemporană.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Interdisciplinaritatea este firul roşu care reuneşte cele zece studii reţinute pentru acest număr tematic: istorie, literatură, artă, heraldică, etnografie, arheologie oferă împreună piste de cercetare şi interpretare pentru înţelegerea unei lumi de „necuvîntătoare“. Mai mult decît astăzi, animalele făceau parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor, furnizîndu-le materia primă necesară supravieţuirii. Bogăţia se număra atunci în vite cornute, oi, porci, capre, cai, găini şi curcani, gîşte şi raţe, stupi de albine şi heleşteie de peşti. În Peisaj medieval cu animale, Maria Magdalena Székely studiază cu minuţiozitate sursele moldave şi