Acum cîţiva ani buni, un personaj apărea în mod inexplicabil seară de seară la Ştirile PRO TV. Jurnaliştii din Pache Protopopescu ţineau să ne anunţe, cu tenacitatea picăturii chinezeşti, ce a mai făcut sau ce a mai zis Gigi Becali, un om despre care nu auzise mai nimeni pînă atunci. Chiar şi cînd ştirile nu aveau nici o legătură cu el, tot apărea, pentru că cei de la PRO TV ne împărtăşeau obligatoriu şi părerea lui în legătură cu subiectele în discuţie.
Ţin minte că, în acea vreme, toată lumea de la PRO TV era fericită să aibă de-a face cu Becali. Inclusiv cei de la munca de jos – reporterii şi cameramanii. Îmi povestea cineva care lucra în redacţia Ştirilor PRO TV că toţi îşi doreau să meargă la conferinţele lui de presă sau doar să-i ia o declaraţie, pentru că de fiecare dată patronul Stelei era foarte generos cu jurnaliştii. După o asemenea întîlnire binecuvîntată, unii plecau în buzunar şi cu o sută de euro.
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Desigur, principiul „îl vede azi, îl vede mîni, astfel dorinţa-i gata“ a funcţionat, iar publicul supus unui asemenea tratament a ajuns să fie el însuşi dependent de Gigi Becali. După o vreme, nimeni nu se mai mira că personajul apare atît de des la televizor, pentru că, pe nesimţite, devenise o figură celebră, de care telespectatorii erau interesaţi. Acum, orice onomatopee a lui Gigi Becali dată pe post face audienţă – iar personajul este un bun furnizor de astfel de emisii sonore. Cum audienţa TV se poate converti în capital politic la un curs foarte bun, Becali a decis, în 2004, să intre în politică. Acum ne reprezintă ţara în Parlamentul European.
Ne întoarcem iarăşi în timp, pe vremea cînd, dacă treceai prin zona Piaţa Amzei – Piaţa Romană, erai acostat de oameni amărîţi, care încercau să-ţi vîndă un ziar ca o
