La fel ca Marmeladov din Crimă şi pedeapsă, cel care n-are unde să se ducă, fiindcă nu se mai uită nimeni la el, PC-ul lui Voiculescu a căzut azi în genunchi în faţa aliaţilor din USL. Şi de unde preşedintele de onoare al partidului, Felix, ţinea coada pe sus acum cîteva zile, ca un cotoi care-şi marchează prezenţa stropind zidurile, preşedintele propriu-zis al conservatorilor şi-a pus cenuşă în cap. Noi să ieşim din alianţă? Noi să spargem USL-ul? Noi nu vom sparge alianţa asta nici atunci cînd nu va mai exista!

Băieţii lui Voiculescu şi Voiculescu însuşi cînd au văzut că au întins prea mult coarda şantajării cu Antenele – nu ne daţi ceea ce vă cerem, nu mai pupaţi pe sticlă! – s-au repliat, adoptînd atitudinea şi sloganurile cerşetorilor din mijloacele de transport ale RATB, de frică să nu se trezească pe drumuri. Luni, cînd am pariat cu cineva că aşa se va întîmpla, acel cineva, analist, mi-a spus că Voiculescu o mai fi avînd el un birlic pe mînecă de s-a sumeţit atît de tare în disputa lui cu Crin Antonescu. Uite că n-avea şi că, de fapt, a jucat la cacealma, după ce, ani de zile, partidul lui a fost un atîrnache politic la toate mesele.

Azi PC-ul nici nu s-a repliat şi nici n-a încercat să facă lumină în niscai confuzii. Pur şi simplu s-a predat, trecînd peste orgoliul lui Voiculescu. Şi asta dintr-un calcul politic elementar. Dacă ne certăm cu ăştia, ajungem de facem politică în Cişmigiu!

Dacă tot l-am pomenit, Marmeladov, după ce îşi dă drumul la gură într-o cîrciumă, se întoarce acasă şi îi cade în genunchi la uşă soţiei sale, implorînd-o să-l ierte. Doamna sa îl trage de păr în apartament, ceea ce şi-ar dori şi PC-ul.

La fel ca Marmeladov din Crimă şi pedeapsă, cel care n-are unde să se ducă, fiindcă nu se mai uită nimeni la el, PC-ul lui Voiculescu a căzut azi în genunchi în faţa aliaţilor din USL. Şi de unde preşedintele de onoare