Traumatismele craniocerebrale sunt urmate de o stare de hiperexcitabilitate care conduce la descărcări epileptiforme sau chiar la epilepsie. Monitorizarea EEG continuă, o preocupare relativ recentă pe plan mondial, este practicată şi în ţara noastră şi constituie o preocupare pentru Societatea de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România (ASNER). Recomandările, utilizarea şi avantajele acestei metode – de o reală necesitate în terapia intensivă – sunt expuse de dl dr. Bogdan Florea.

Când un pacient ajunge în stare gravă într-o secţie de Terapie intensivă, este imediat conectat la un pulsoximetru, EKG, monitor al tensiunii arteriale, al respiraţiei – care să aducă informaţii despre fiziologia cardiopulmonară. Până nu demult, pentru un alt organ posibil disfuncţional, monitorizarea a fost greu disponibilă. Pacientul era examinat cu regularitate pentru testarea gradului de conştienţă, a funcţiilor motorii, prezenţa sau absenţa reflexelor, cu un caracter limitativ în informaţii. Situaţia devine şi mai dificilă în cazul unui pacient sedat sau comatos, la care puţine examinări pot aduce informaţii despre evoluţia nefavorabilă a unei leziuni cerebrale. Este şi cazul pacientei M.G., de 68 de ani, din mediul rural, care a suferit un traumatism craniocerebral prin cădere de la înălţime, cu pierderea stării de conştienţă pentru aproximativ 10 minute. După 12 ore de la traumatism, pacienta suferă o nouă criză de pierdere a stării de conştienţă, la domiciliu, cu durata de aproximativ două-trei minute, fără a se putea descrie criza; solicită ambulanţa şi este adusă la unitatea de primiri urgenţe. În momentul consultului, starea de conştienţă era păstrată, iar examenul clinic neurologic în limite normale. EEG şi tomografia computerizată sunt în limite normale. La aproximativ 36 de ore de la traumatism, pacienta devine obnubilată, incoerentă în exprimare, cu