Ne place la nebunie să ne atribuim expresia care a circulat în perioada interbelică: “România este grânarul Europei”. Este adevărat că ţara noastră a fost şi este una eminamente agrară, dar lucrurile stau altfel. În realitate, după cum a demonstrat prof. dr. Victor Axenciuc, aceasta este o gogoriţă: “Datele statistice ne arată clar că atât datorită resurselor sale naturale - suprafaţă şi populaţie -, cât şi datorită caracterului preponderent manual al procesului de producţie cu randamente reduse, România nu a putut şi nu putea să fie o bază prioritară de aprovizionare cu cereale a Europei sau - cum a circulat legenda - grânarul Europei“.
Ce se întâmplăastăzi e o crimă. Ştiţi, de exemplu, că nu avem în România o bursă a cerealelor? E nedrept pentru că bursa de cereale şi bunuri a fost înfiinţată în 1883, la Brăila. Bursa Brăila a avut trei secţii: bursa de cereale, bursa de mărfuri şi navlosiri fluviale şi maritime şi a funcţionat neîntrerupt până în 1937. Doar un singur om a semnalat acest lucru încă de prin anul 2000. Ba a mai publicat şi o carte, dar l-a privit lumea ca pe un ciudat. Nu-l laud, că detestă asta. Scârbit, s-a apucat de ce ştia mai bine: afacerile!
De ce nu avem o bursă a cerealelor, deşi au existat din 2000 încoace fonduri de 50 de milioane de euro? De ce legea pieţei continuă să fie făcută de samsari? De ce creşte în mod nejustificat preţul pâinii? Păi, tocmai pentru că nu avem o piaţă liberă, o bursă corectă! Valeriu Tabără a anunţat, lunile trecute, că România poate fi o mare putere agricolă la Marea Neagră. Da, dar pentru asta ne trebuie bursă! Şi, la o adică, daţi-i şi o medalie ăluia care urlă în pustiu din 2000, că nu vă costă nimic!
