Suntem tara europeana cu cei mai multi copii abandonati de parinti. Nu vorbim despre cazuri punctuale, ci despre un fenomen de masa.
Pur si simplu, adultii isi iau lumea in cap, pleaca spre alte tari sau alte parti ale Romaniei, in cautare de o viata mai buna, dar in care propriii copii nu mai au loc. Asa ca isi lasa odraslele in urma, ca pe niste bagaje incomode.
Zilele trecute televiziunile au tratat pe lung si pe lat stirea cutremuratoare despre fetitia care s-a autoinfometat pana la moarte dupa ce a fost abandonata de mama.
Evident ca povestea cumplita a fost rapid politizata: iata unde ne-a adus aceasta guvernare. Nu cred ca e asa. Dimpotriva, aceasta abordare mi se pare o ofensa la adresa miilor de oameni saraci, poate chiar mai saraci decat mama denaturata de la Teremia, care nu si-ar abandona copiii pentru nimic in lume si ar prefera sa moara ei insisi de foame decat sa-i lase pe te miri unde, in voia sortii.
Este o jignire la adresa tuturor celor care pleaca in strainatate la munca luandu-si copiii dupa ei, copii care fac acolo scoala si duc o viata normala, probabil cu mult mai buna decat cea de care ar avea parte in Romania.
Caci saracia nu este o scuza pentru dezumanizare, pentru denaturare, pentru anularea instinctelor primare. Daca o pisica lihnita de foame sau o catea vagaboanda nu-si abandoneaza puii ca sa-i fie mai bine, cred ca si o mama ar trebui sa aiba inscris in genele ei acelasi mesaj. Sau un tata, caci obligatiile fata de copii ale ambilor parinti ar trebui sa fie identice.
Si mai e ceva de neinteles. De ce femei care nu-si doresc copii ii fac totusi? De 21 de ani incoace nu mai este o problema nici sa eviti si nici sa scapi de o sarcina nedorita. Tot felul de fundatii ofera anticonceptionale gratuite, iar intreruperile de sarcina au costuri derizorii. Chiar si pentru cei
