…şi nouă toate. Aşa îmi venea să zic de cîte ori auzeam dezbateri (relativ anemice) pe tema înfiinţării noului/vechiului Minister al Afacerilor Europene. Instituţia este dorită şi detestată, simultan, în cercurile administrative româneşti. (Re)înfiinţarea sa a stîrnit puţine valuri. Ar fi meritat mai multă dezbatere publică, dar asta-i România, avem alte urgenţe în agenda editorială. De ce nu a stîrnit mai multă zaveră în grupul „atent-privitorilor-la-banul-public“ (dacă-i vorba de Băsescu)? De ce a trecut relativ neobservat? În opinia mea, motivele sînt două: persoana ministrului şi specificul ministerului. Leonard Orban nu e vreun monden. Nu are pantofi de trei mii de euro sau poşetuţe de încă două mii. Nu este sexy de nici un fel. Are un look serios, chiar trist şi preocupat, iar afecţiunea de spate care îl chinuie de ani buni îi dă un aer şi mai dramatic. Nu e glamour. Nu a lipit afişe în campania electorală. Dimpotrivă, în acea perioadă, presta serios, dramatic şi preocupat, pe funcţia de comisar european. Cum să te iei de omul ăsta, ce subiect să îi pui în spinare? Păi, dacă nu e glamour, monden, sexy, lasă-l în pace, nu e subiect de presă (remarcabilă excepţie – PRO TV). Aaa, că munca sa, în stil dramatic, serios şi preocupat poate să ducă la modernizarea administraţiei româneşti şi la sincronizarea ei cu restul preocupărilor Uniunii Europene (ceea ce poate fi al naibii de rău, sîntem de acord), asta nu e interesant. Nu are amantă? Pas. Nu conduce maşini de raliu? Plicticos. Nu bea cot la cot cu ai săi colaboratori, în cîrciumi rezervate pretenţios-protocolar? Nu avem ce scrie. Colac peste pupăză, săracul om ştie ce sînt alea Infringement, COREPER, POS DRU şi alte drăcii inventate la Bruxelles. Noi, presa, ne pricepem mai bine la divorţul Columbenilor.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Acest m
