V-aţi făcut cumva iluzia că, venind - vorba Coanei Chiriţa, a lui Alecsandri, “M-am făcut isprăvniceasă” - la ministerul numit cinic “al muncii, familiei şi protecţiei sociale”, Sulfina Barbu, ca femeie, va înţelege mai bine că milioane de români se află sub pragul de jos al supravieţuirii? V-aţi înşelat. Nu-i cu nimic mai bună decât predecesorii săi Botiş şi Lăzăroiu. Deja pendulează între minciună (dimensiunile şomajului real) şi nesimţire (lejeritatea cu care preia ordinele prezidenţiale privind raderea sprijinului statului pentru categoriile defavorizate, abolirea statului social, condus pe principii umaniste, sau, de ultimă oră, aprobarea tacită a ideii criminale a colegului său pedelist, senatorul Ovidiu Marian, de fapt - tot o obsesie a Cotroceniului, de impozitare a tuturor pensiilor). Desigur, totul, într-un heirupism dement: până la sfârşitul lunii să se voteze Legea ajutoarelor sociale. Aşteptăm un vot nominal şi la vedere, să afle lumea, tot vin alegerile, care parlamentar şi cum a votat.

Nu ştiu pe care Constituţie a depus jurământul de ministru al sănătăţii udemeristul Ritli Ladislau. Pentru că face invers decât prevede Constituţia României (“Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”). Ce-o fi însemnând “garantat” în mintea lui Ritli, nu ştiu. Oricum, lucrează la noi şi asasine constrângeri: încă o diminuare a numărului de medicamente compensate şi gratuite şi a serviciilor medicale asigurate, zorind să definitiveze nu un pachet, ci un pacheţel de prestaţii susţinute de CNAS, atât de subţire, încât trimite pacienţii direct la morgă. Asta, în România, ţară pe locul cinci în lume ca mortalitate prin boli cardiovasculare şi pe cea mai rea situare în UE ca morbiditate şi mortalitate. Din cauza stresului, a proastei şi insuficientei alimentaţii, a asistenţei medicale distruse sistematic.

Cei doi miniştri, din incompetenţă, din obedienţă sa