Pe 6 aprilie 1983, Eugen Barbu îşi cerea scuze în faţa lui Rodion Cămătaru, fotbalist pe care îl ponegrise cu apelative gen "haplea în chiloţi". Într-un articol intitulat "M-ai învins, Rodioane!", scriitorul garanta cu condeiul său un fotbalist care avea să se oprească peste şase sezoane la 198 de goluri în campionat. Ieri, după mai bine de 28 de ani de la afirmaţia lui Barbu, adresându-se la persoana a treia în faţa fostului câştigător al "Ghetei de Aur", Dănciulescu a schimbat un pic vorbele: "Te-am egalat, Rodioane!".

Au trecut două decenii, timpul a mai strâns nişte kilograme pe corpul longilin, iar acum, în loc de găurile unor crampoane, iarba strânge şanţurile unui pantof elegant. Rodion Cămătaru revine la Săftica, dar acum nu este nici soldat, nici fotbalist, nici tricolor. S-a întors să-i strângă mâna omului care, tot după două decenii, a reuşit să-l egaleze în clasamentul celor mai longevivi marcatori ai Ligii I din CV-ul lui. Tot acolo, 198 se scrie la fel şi se traduce în goluri marcate.

Dănciulescu: "Vă mulţumesc că aţi venit!"

"Mulţumesc din suflet că aţi acceptat să treceţi pe la noi, sunt onorat, pentru mine este o mândrie să mă aflu în această galerie alături de cei mai buni jucători români". Până acum încasator de laude, Dănciulescu pontează cuvinte care înlocuiesc pâinea, sarea şi panglica. El încă are crampoane, deşi l-a egalat pe domnul bine făcut din faţa lui, îmbrăcat la cămaşă şi blugi, adică sport. Urmează o strângere de mână, o scurtă îmbrăţişare, iar privirea lui "Cami" fuge panoramic în jur.

Cămătaru: "Îţi dau pasa decisivă, să mă întreci!"

"Nu am mai fost aici de vreo 20 de ani. Am făcut trei ani de armată în acest loc! Era mai greu pe timpul ăla!". Împreună calcă spre gazonul pătrăţos de la Săftica, iar în gura terenului jonglează fiecare cu câte o minge. " Danciule! Uite îţi dau eu următoar