Pentru mulţi dintre compatrioţii noştri ar părea incredibil faptul că România este membră a Fondului Monetar Internaţional, fiind supusă regulilor dure de împrumut promovate de această instituţie financiară internaţională.

Este ca şi cum ai face parte dintr-o echipă de fotbal, ai cărei coechipieri se opresc din când în când, te aşează forţat pe gazon şi îţi fac respiraţie gură la gură. Este drept că Guvernul Boc a solicitat “reanimarea” imediat după ce a preluat puterea, ca şi cum ar fi intrat în funcţie aflându-se deja în colaps.

Pentru a-i convinge pe cei din Executive Board, respectiv pe cei 24 de directori zonali să îţi acorde un împrumut, este necesar ca iniţial să le prezinţi acestora un pachet de programe economice, care să fie agreate. Ulterior, după ,,înghiţirea” unor amendamente umilitoare, eşti obligat să iei nişte angajamente ferme, care să respecte toate condiţiile impuse de către FMI. Cu alte cuvinte, problema se pune cam aşa :,,Vrei un împrumut ? Faci ca mine şi îl ai!».

Este adevărat că din cele 187 de ţări membre ale FMI, doar cele mai sărace sunt obligate să plece capul şi să fie de acord cu această condiţie dură care subminează puterea guvernelor naţionale şi reduce la zero gradul de influenţare al politicilor guvernamentale de către socieatea civilă. Desigur că Boardul Executiv al FMI nu recunoaşte niciodată că aşa stau lucrurile, acesta clamând pe toate meridianele lumii existenţa unui aşa-zis interes al FMI pentru promovarea unor politici economice sănătoase, pentru a ajuta atunci când lucrurile merg rău şi pentru a reântoarce naţiunile lumii care au probleme economice grave, pe calea cea bună.

,,Getting Back on Track!», proclamă cu emfază liderii de la Washington , auto-erijându-se în postura de maeştri infailibili ai economiei mondiale. Pe site-ul oficial al instituţiei se află postată o fotografie care se vrea a fi