În timp ce useliştii dau cu uşile de pereţi şi se privesc cu suspiciune, Ion Iliescu a devenit peste noapte regalist. Interesant! În timp ce pedeliştii au mai testat o dată capacitatea lor de a aduna voturi din mediul rural, fiica lui Traian Băsescu a înregistrat Mişcarea Populară. Foarte interesant!

Partidele din USL nu dau doi bani unele pe altele, dar fac exerciţii de coabitare. Mentalitatea lor politică a rămas neschimbată: totul se construieşte de sus în jos. PDL se preface că visează o mişcare populară, ceea ce presupune o construcţie de jos în sus. După modelul Partidului Popular European, PDL testează capacitatea de reacţie a celor care, în viziunea partidului, ar avea reflexe de centru-dreapta. Spun că doar testează deoarece PDL, în actuala structură de conducere, nu este interesat decât de voturi, nu de idei, soluţii, imaginaţie sau creativitate. PDL, de fapt, n-a răspuns în niciun fel susţinătorilor săi din sfera societăţii civile. N-a recrutat oameni, n-a sprijinit iniţiative civice şi n-a valorificat sub nicio formă acele energii care, de 20 de ani, sunt ţinute departe de actul decizional.

Situaţia se prezintă în felul acesta: PDL, USL şi celelalte forţe politice de pe scena românească nu ştiu şi nu pot face altfel politică. Reforma statului român şi modernizarea societăţii româneşti stagnează sugrumate, aproape în pragul eşuării. Iniţiatorii şi susţinătorii acestora se găsesc şi în PDL, şi în USL, şi în cadrul societăţii civile, şi în mediul de afaceri. Totul este amestecat, tulbure şi ameninţă să devină urât mirositor. De acolo de unde apa bălteşte, mai târziu sau mai devreme putoarea se va înălţa graţioasă în văzduh.

Ideea e că, aşa cum se prezintă lucrurile, mulţi români nu mai sunt dispuşi să voteze partide. Nici măcar cei cu convingeri puternice politice nu mai suportă personajele groteşti care populează din plin toată c