Fiind la o emisiune TV acum câteva luni, până să intrăm pe subiectul meu propriu-zis, redactorul a prezentat o ştire despre anul agricol foarte bun (se spunea atunci şi s-a confirmat în cvasi-totalitate între timp, deşi veştile de ultima oră pentru anumite culturi nu mai sunt la fel de optimiste) şi a discutat prin telefon cu doi dintre cei mai mari jucători din domeniu în ţara noastră. Ambii şi-au început intervenţiile mai mult sau mai puţin cu aceeaşi frază: "Mulţumim lui Dumnezeu că am avut un an bun, a plouat când a trebuit şi a fost o vară nu prea caldă, exact cum trebuia". Am fost foarte amuzat atunci şi am şi comentat în emisiunea respectivă două lucruri la fel de importante.

În primul rând, agricultura revine în fiecare an în discursul economic şi politic. Fie ni se spune că avem un an agricol deosebit de bun şi implicit că PIB-ul României creşte pe seama acestui sector, fie că dimpotrivă avem un an agricol prost şi, în consecinţă, importăm cereale, legume şi fructe, leul se depreciază, inflaţia explodează, iar agricultorii români se plâng că sunt împinşi în faliment fără măsuri de ajutorare din partea statului.

Politic, puterea şi opoziţia folosesc recolta ultimului an ca motiv de laudă sau dimpotrivă, moţiune simplă şi încearcă fiecare să îşi atragă votul agricultorilor pe seama sărăcirii sau relativei prosperităţi a acestora. Este mai mult decât penibil, o spun din nou, ca România să depindă atât de mult de producţia agricolă. Nici inflaţia şi nici PIB-ul unei ţări medii spre mare din cadrul UE nu ar trebui să fie influenţate semnificativ de agricultură. Orice ţară cu un nivel de dezvoltare decent şi care doreşte să se modernizeze în continuare trebuie să aibă în servicii şi industriile performante ţintele principale de creştere şi componentele din PIB care contează.

Din păcate, România este încă în stadiul de ţară emergentă (şi după cum