În 2008, decizia finlandezilor de a-şi muta fabrica din oraşul german Bochun la Jucu a ridicat câteva sprâncene şi a stârnit ceva mai multe nemulţumiri în rândul nemţilor. Principalul argument al finlandezilor pentru relocarea companiei a fost eficientizarea costurilor: era mai ieftin să-şi mute operaţiunile în România. În mod ironic, angajaţii de la Jucu păţesc acum acelaşi lucru, pierzând lupta cu mâna de lucru ieftină din Asia.

Din cauza presiunilor exercitate de politicieni, Nokia a amânat planurile pentru o perioadă. Nemţii se simţeau nedreptăţiţi pentru că guvernul german sprijinise Nokia cu 80 de milioane de euro.

Fabrica din Bochum avea 2.300 de angajaţi, însă alţi peste 2.000 de oameni lucrau la furnizorii şi celelalte societăţi construite în jurul fabricii Nokia. În total, aproximativ 5.000 de nemţi au rămas atunci fără locuri de muncă.

Grupul finlandez Nokia a oferit compensaţii totale de 200 de milioane de euro angajaţilor disponibilizaţi de la fabrica din Bochum.

„Aşa cum am anunţat în ianuarie (2008 –n.r.), când am început discuţiile cu privire la închiderea fabricii, Nokia a fost de acord asupra unui plan social responsabil“, a declarat într-un comunicat, vicepreşedintele executiv al companiei, Veli Sundback.

Apoi, compania Nokia şi landul german Renania de Nord - Westfalia au încheiat un acord de rambursare a subvenţiilor, după închiderea uzinei din Bochum a grupului finlandez.

Landul a cerut 60 de milioane de euro pentru subvenţiile acordate constructorului în perioada 1998-1999, când a fost deschisă uzina de la Bochum. Nokia a plătit 30 de milioane de euro unui fond special „Growth for Bochum“ – Creştere pentru Bochum, destinat încurajării instalării altor companii în regiune.

Compania de telecomunicaţii a anunţat apoi încheierea unui acord cu reprezentanţii