Totul a pornit de la o observaţie elementară, pe care orice student în ştiinţe politice o putea face, privind un sondaj de opinie: pierdem votanţi! Votanţii plecau de la PDL. Vorba e, nu aveau unde se duce şi îngroşau rândurile nehotărâţilor sau absenteiştilor, alternativa unei opoziţii unite sub steagul dlui Voiculescu fiind totuşi în avantajul PDL. Şi atunci a apărut şi ideea: hai să ne gândim cum putem face să îi recuperăm! Ăştia la noi nu mai vin. Dar pot să meargă la ceva nou, ei caută ceva nou, ceva altfel.
Hai atunci tot noi să oferim acel ceva, cu o zecime din bugetul total şi cu juma' din trupele de propagandă (că baronii nu au nevoie de propagandă, ei sunt cu zahărul şi lucruri mai consistente) facem noi o Mişcare de Cules Nemulţumiţii de PDL. E lucru cunoscut, o spune el însuşi răspicat şi neconstituţional la toate orele, prezidentul nu va chema la guvernare decât tot pe PDL. Cu ce facem 51%, că nu e clar dacă mai merge figura să rupem din ăia care au plecat de la opoziţie după ce i-am compromis deja pe precedenţii? Cu Mişcarea de Cules Nemulţumiţii de PDL care se aliază după alegeri cu PDL şi viaţa va merge mai departe cu traume minime. Ba chiar şi cu profit pentru cei mai ghinionişti pedelişti aspiranţi care nu au prins şi ei unul din zecile de posturi de prim-vicepreşi, vicepreşi şi secretari generali, că nici chiar cel mai mare partid nu poate acomoda chiar pe toţi rataţii, vor fi toţi preşi în noua mişcare populară, cu un preş suprem, omul fără însuşiri, devenit lider charismatic.
Evident, în acest design, cel care ne va chema la guvernare e întruchiparea binelui suprem. Răul tot e la partid. Mai puţin, evident, la oamenii şefului din partid. Ei sunt buni: dna Udrea, care face eforturi disperate să îl recupereze pe dl Solomon, dl Falcă, fiicele, ginerii, finii, toţi cu perechea şi clanul corespunzător. Lor li se adaugă oamenii cu merite
