Cel mai tare mă deranjează că, înainte de a-mi spune opinia, trebuie să menţionez că nu sînt nici monarhist, nici regalist şi nici nu dorm cu arborele dinastic sub pernă. Nu trebuie să te scuzi că eşti normal şi ţi-e dor de normalitatea decenţei. Nu trebuie să fii fan monarhist pentru a te purta cuviincios şi cu respect faţă de istorie şi adevăr. Nu aces-tea sînt principalele motive pentru care, cînd un concetăţean care a fost uns rege al patriei mele, la un moment dat, ajunge să împlinească o vîrstă venerabilă, vreau să văd cum este onorat la cel mai înalt grad, vreau focuri de artificii şi sărbători, simpozioane şi adunări de diferite dimensiuni care să îi spună persoanei "Să ne trăiţi, Majestate!", vreau ca oamenii reprezentativi ai ţării - să fie clar, nu am spus reprezentanţii şi în nici un caz politicienii - să îl cinstească în numele nostru, să apară cărţi, filme, timbre, medalii, mişcări de media, creaţii intelectuale, vreau să mă simt o naţiune deşteaptă şi binecrescută. Mai ales că Regelui Mihai destinul şi istoria i-au rezervat o viaţă complicată rău de tot, pe care a trăit-o cu o demnitate exemplară. Aniversarea Regelui Mihai este un eveniment istoric şi încă un cadou făcut românilor şi societăţii lor contemporane în derivă, ca să folosesc un termen din navigaţie.

Mai este o lună, ceva mai puţin, pînă la aniversarea regelui şi vor mai apărea tot felul de idei şi iniţiative, nu facem acum bilanţul, dar merită salutată ideea casei de licitaţii de artă Artmark de a ţine o vînzare "Româ-nia regală". Nu este dedicată manifest regelui sau casei regale sau monarhiei, dimpotrivă, face parte din acea categorie de gesturi discrete, elegante, bine plasate în timp, o reacţie rapidă a societăţii la un eveniment catalizant de interes public.

Departe de a fi ideală, oferta nu avea cum să cunoască perfecţiunea. Este uriaşă gama obiectelor ce ar fi putut fig