Regretele după „epoca Banias" au început să se facă auzite în PDL-ul constănţean. Nici măcar eu nu mă gândeam că voi aşterne pe hârtie aceste vorbe, dar iată că vremurile mă împing spre asta. Exemple, lipsite de morală, expuse în media şi de persoane sus-puse, induc ideea că numai fraierii se comportă corect. În privinţa PDL, mă întreb, dacă peştele de la cap se împute, restul ce păţeşte?

Răspunsul a venit imediat: restul candidează, pentru că otrava puterii, fie ea chiar şi vremelnică, dă târcoale până în cele mai îndepărtate unghere ale minţii şi trupului. Iar politicienii, indiferent cât de infailibili vor să pară, sunt pe dinăuntru bieţi muritori chinuiţi ca noi toţi de aceleaşi tenebre, probabil la un alt nivel: vor putere, influenţă şi să fie zei măcar pentru o zi.

De aceste sentimente omeneşti par a fi încercaţi şi pretendenţii la scaunul de preşedinte al organizaţiei municipale a PDL Constanţa: Maria Stavrositu, Constantin Florian şi, mai nou, Constantin Chirilă. Dacă în privinţa primilor doi istoria recentă a demonstrat că se poate şi fără, ultimul, deputatul Chirilă, sprintează pe ultima sută de metri precum o fecioară despletită care nu ştie prea multe, dar în acelaşi timp ar merge cu toată lumea. Situaţia de faţă îmi aduce aminte de filmul „O fată, doi băieţi şi trei posibilităţi", o comedie romantică, dar care se termină prost. Personajele masculine împart 2/3 dintr-un apartament. Din cauza unei erori birocratice, o femeia este forţată să locuiască cu aceştia în acel dormitor. La început, relaţiile dintre cei trei sunt destul de tensionate. În curând însă, tipa se îndrăgosteşte de unul dintre bărbaţi, în timp ce al doilea râvneşte după ea. Asemănarea cu realitatea ia sfârşit în acest punct, deoarece în peliculă cei trei formează într-un final un triunghi amoros, în timp ce în realitatea noastră cei trei ar putea coabita, ţinta finală fi