Dacǎ citim comunicatul de presǎ al Institutului Naţional de Statisticǎ din 27 septembrie, aflǎm cǎ la 31 iulie 2011 se înregistrau 711 mii de şomeri, iar rata şomajului era de 7,2%. Dacǎ însǎ ne uitǎm pe site-ul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncǎ, aflǎm cǎ, la aceeaşi datǎ, se înregistrau 435 mii de şomeri, iar rata şomajului era de numai 4,8%.
Diferenţa dintre cele douǎ valori, semnificativǎ, provine din definiţia utilizatǎ. În timp ce INS utilizeazǎ definiţia ILO (Biroul Internaţional al Muncii), ANOFM o preferǎ pe cea din Legea nr. 76/2002. În ambele definiţii, şomerul este o persoanǎ care nu are un loc de muncǎ, este în cǎutarea unui loc de muncǎ şi este disponibilă să înceapă imediat lucrul dacă ar avea unde. Cheia stǎ în accepţiunea datǎ sintagmei „în cǎutarea unui loc de muncǎ". Pentru ANOFM, condiţia respectivǎ este satisfǎcutǎ doar dacǎ „se înregistrează la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă [...], ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă". ILO considerǎ satisfǎcutǎ condiţia şi dacǎ, în afara acestor metode, persoana respectivǎ îşi cautǎ de lucru prin „contactarea directă a patronilor sau a factorilor responsabili cu angajarea, susţinerea unor teste, interviuri, examinări, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, studierea anunţurilor din mica publicitate, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate, altă metodă în afara celor menţionate".
Care definiţie este corectǎ? În România, şomerul se duce de obicei sǎ se înregistreze la ANOFM pentru a primi indemnizaţia de şomaj, între 6 şi 12 luni, timp în care este obligat sǎ se prezinte periodic pentru a i se oferi un eventual loc de muncǎ. Dupǎ expirarea acestei perioade, el ar putea, teoretic, sǎ continue sǎ se prezinte la Age
