Plecaţi în cutarea unei vieţi mai bune, o parte dintre maramureşenii care au luat calea străinătăţii au poveşti cutremurătoare despre cum au fost şi sunt trataţi românii. „Adevărul de seară" vă prezintă poveştile de viaţă a doi dintre „stranieri", care s-au lovit de dificultăţi la care cei de acasă nici nu se gândesc.
Mihai Tămaş (26 de ani) a plecat din România în august 2010. „Am fost nevoit să plec. Aici nu aveam un loc de muncă de mai bine de cinci luni, facturile veneau şi am ajuns în pragul disperării. Am avut noroc că cineva din familia mea locuia, deja, în Londra şi am decis să merg şi eu", povesteşte Mihai. „Am lucrat câteva luni «la negru» într-un fast-food, însă îmi doream mai mult şi mi-am dat demisia. De atunci a început greul. Oriunde mergeam, treceam de interviuri, dar când venea vorba de acte, nimeni nu vroia să mă primească. Am încercat cel puţin de cinci ori să-mi obţin dreptul la muncă, dar de fiecare dată am fost refuzat. Doar românii şi bulgarii se lovesc de această problemă. De fiecare dată îţi caută nod în papură. Dacă nu ai experienţă, nu primeşti drept de muncă. Experienţă nu poţi acumula fără acest card. E bătaie de joc", spune tânărul. După un an, Mihai a decis să revină în ţară şi nu ştie dacă va mai pleca în străinătate.
A trăit un an fără să ştie ce se întâmplă în ţară
Mioara Ardelean (43 de ani) a munceşte în Portugalia de mai bine de 15 ani. În primul an a fost nevoită să îndure foame, batjocoră şi nesimţirea celor care o considerau „sclava" casei în care lucra. „Am plecat în Portugalia la vârsta de 29 de ani şi de aproape 15 ani locuiesc acolo. În acest moment pot să spun că o duc destul de bine, însă nu toate au fost aşa. Ajunsesem acolo de câteva săptămâni şi m-am angajat ca menajeră la o familie. Eram pur şi simplu sluga lor. Nu aveam dreptul să mănânc nimic de acolo, din casă, nu aveam voie să ies şi to