În calitate de şef al Direcţiei Politice Superioare a Armatei, Nicolae Ceauşescu trebuia să accepte formal colaborarea cu consilierii sovietici din Ministerul Apărării. Pe la spate însă, contesta ingerinţele Moscovei în politica internă a României.

Aceasta este mărturia gen. (r) Ion Coman, fost ministru al Apărării sub Ceauşescu şi subordonat al fostului preşedinte în anii '50, la DSPA. De-a lungul celor aproape cinci ani petrecuţi în armată, Ceauşescu şi-a uimit de multe ori subalternii, spune Coman. Într-un an, de pildă, cu ocazia bilanţului anual al DSPA, când comandanţii de regimente şi locţiitorii politici prezentau superiorilor „rezultatele muncii". Fiecare şef de direcţie şi de secţie prezenta câte un raport, timp de 30-45 minute.

Consilierii sovietici se implicau, la rândul lor, în raportările anuale. Unii mai mult decât alţii. Bunăoară, Ion Coman îşi aminteşte de colonelul sovietic Mihailov, „un tip impulsiv, chiar obraznic", consilierul lui Corneliu Mănescu, şeful Direcţiei Organizatorice din DSPA. Înainte de întrunirea mai-marilor din armată, acesta i-a cerut lui Coman referatul. A fost refuzat, cu argumentul că îl citise deja Nicolae Ceauşescu. Ofiţerul rus a insistat. Astfel încât problema a fost tranşată în biroul şefului DSPA. „Am raportat lui Ceauşescu, zice gen. (r) Coman. I-am repetat şi lui conversaţia. Mi-a zis: «Dacă ţi-l mai cere, să îi spui că eu sunt şeful DSPA-ului, şi nu el. Eu aprob, şi nu el». Într-o săptămână, acest colonel sovietic a plecat din România".