Am găsit-o abia la a doua încercare acasă, în satul Ibăneşti Pădure, pe Elena Gliga, mama deputatului PSD de Mureş Vasile Gliga. În ciuda vârstei destul de înaintată, de 76 de ani, mătuşa Lena cum îi zic sătenii este extrem de lucidă şi vioaie, precum şi foarte modestă, calitate reprezentativă pentru locuitorii din zonă. Îşi aminteşte despre anii tinereţii şi copilăria fiului ei de parcă toate s-ar fi întâmplat ieri. De asemenea, mătuşa Lena nu a uitat cea mai importantă lecţie însuşită de Vasile Gliga, pe vremea în care actualul demnitar îşi căuta, timid, rostul în viaţă: „Dacă vrei să te faci ceva, apoi atâta înveţi până te faci ce vrei!”
Reporter: Ce vă amintiţi din perioada copilăriei?
Elena Gliga: Copilăria a fost grea. Tata a murit în pădure şi am rămas patru copii cu mama. Tata avea 39 de ani când a murit şi pe vremea aia nu era nici pensie, nici ajutor. A fost greu, am lucrat de mici, toată lumea mergeam la căpălit, la fân, la toate alea pentru că apoi oamenii veneau înapoi şi te ajutau. Aşa era când făceai clacă. A fost greu… Eu sunt cea mai mare, mai aveam o soră şi doi fraţi. Unul a murit şi am mai rămas trei.
Rep.: Cum era fiul dumneavoastră când era copil?
E.G.: Era un băiat bun, harnic. N-o fost bai cu copii…
Rep.: Copii mai fac prostioare, pozne…
E.G.: El nu făcea. Îi ziceam la ăl mare să facă ceva, ăla nu vroia să facă şi Vasile una două îl pleznea (râzând). Şi la şcoală una două îi trăznea pe copii dacă nu ascultau de învăţătoare.
Rep.: Cum învăţau băieţii?
E.G.: Amândoi băieţii au învăţat, n-am avut probleme cu ei, n-o fost niciodată obraznici şi n-am zis niciodată către ei „învăţaţi!.” Ei au ştiut, veneau de la şcoală, învăţau ce aveau de învăţat şi apoi se duceau în treaba lor. Amândoi băieţii au fost ascultători. Vasile ştie să lucreze orice, pentru că a lucrat de mic. Când lucram la cabană la Lăpu
