Sclavii de la Nokia

Timp de mulți ani am simpatizat această marcă de telefonie moblă… Mai ales că am și o slăbiciune pentru Finlanda, țara care oferă lumii trupe rock excepționale în ultimii 15 ani.

Am avut telefon NOKIA și am fost pe deplin mulțumit de el.

Este de înțeles decizia unei multinaționale de a urma un calcul economic și de a-și reloca fabricile în diverse țări în funcție de profitul pe care l-ar înregistra.

Este firesc de asemenea ca o firmă sau o multinațională, atunci când are dificultăți majore să disponibilizeze o parte dintre salariați. Scopul principal al unei firme nu e unul umanitar, ci maximizarea profitului.

Criza actuală amplifică ritmul închiderii unor facilități industriale, astfel că situații de acest tip devin o crudă realitate curentă… Dramele sociale sunt, în consecință, de o amploare fără precedent în trecutul recent.

Dar…

Oricare ar fi evoluția unei firme, ea trebuie să respecte demnitatea umană a angajaților săi. Multe firme pot trece prin falimente sau concedieri masive, însă asta nu legitimează un tratament sfidător la adresa angajaților. Da aceștia pot fi concediați, dar nu disprețuiți. Da, li se poate desface contractul de muncă în condițiile prevăzute de acesta, dar nu pot fi umiliți. Disprețul și umilința provin din atitudinea unei firme care i-ar considera pe oameni simple unelte bune de muncă și nu persoane autonome înzestrate cu drepturi fundamentale și cu demnitate care trebuie respectată…

Imaginile de la știrile din această dimineață privind închiderea apropiată a fabricii Nokia de lângă Cluj-Napoca m-au frapat printr-un detaliu cutremurător…

Oamenii au fost înștiințați că fabrica urmează să se închidă. Repet, acest lucru poate fi înțeles. Criza mondială este necruțătoare și până și o firmă cu o cifră mare de afaceri la nivel mondial poate fi pusă în fața unor constrângeri o