"Comisia Europeană este guvernul economic al UE. Nu mai avem nevoie de alte instituţii pentru acest lucru. Comisia este cea care trebuie să dea socoteală în faţa Parlamentului European, care este ales direct de cetăţeni".
Rostind aceste fraze în Parlamentul European, pereşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, nu a făcut decât să scoată la lumină un război latent din interiorul Uniunii Europene: cel dintre susţinătorii Europei integrate, "Statele Unite ale Europei" şi cei ai sistemului interguvernamental, care vede Europa doar ca o mare piaţă, guvernată prin acordul liderilor statelor membre. În rest, fiecare cu interesele, lui. Plus inevitabilele pacturi secrete, aşa cum istoria ne învaţă.
Dezbaterile aprinse care au urmat în Parlamentul European nu sunt decât primele salve din această confruntare. Susţinătorii Europei Unite au apleudat "revenirea în scenă a Comisiei", după o perioadă cam lungă în care fusese pusă în umbră de statele membre, mai ales de către cele "puternice". Partizanii Europei Naţiunilor nu au contenit cu criticile. Votarea pachetului de guvernanţă economică - cu toată opoziţia socialiştilor, nemulţumiţi de măsurile de austeritate - este un pas spre Europa Unită. Dar nimeni nu poate spune acum dacă aceasta va salva proiectul.
Nu se ştie ce vom avea, până la sfârşit: o mare democraţie, diversă dar unită, o putere economică numărând 500 de milioane de cetăţeni? Un mozaic de state, strânse în diverse Antante şi Sfinte Alianţe rivale, cu geometrii variabile? Sau o Uniune mai mică, pigmentată cu câteva insule de disidenţă? Orice scenariu este de acum posibil.
Cât despre interesul României în această confruntare, să ne amintim doar de ceea ce s-a decis, de către Europa interguvernamentală, la ultimul Consiliu JAI. Două guverne, presate la ele acasă de formaţiuni naţionaliste minoritare, au dat peste ca
