Victor Ciorbea la Realitatea Tv. Intr-un acces de furie isterica, fostul premier izbucneste - "noi am salvat Romania, noi am evitat colapsul, noi am evitat razboiul civil, noi ...". Si a tinut asa minute bune, pana s-a racorit omul de tot ce avea pe suflet.
Explozia verbala se petrecuse dupa ce tocmai repeta, pentru a mia oara, ca din cauza grelei mosteniri pe care o primise de la PSD, in 1997, Guvernul pe care il condusese fusese nevoit sa adopte masuri draconice pentru ca romanii sa poata supravietui.
Ce m-a socat la Victor Ciorbea nu era starea paroxistica in care il adusese o simpla observatie a unui invitat, care indraznise ca observe cat de des este invocata "greaua moestenire" de catre toti politicienii care s-au perindat la guvernare in ultimii 21 de ani, ci usurinta cu care fostul premier se prezenta drept salvatorul natiunii romane. In secunda imediat urmatoare mi-am adus aminte de toti salvatorii acestui popor. De la Ion Iliescu, de la inceputul anilor '90, pana la Emil Boc de astazi.
Peste tot in scurta noastra istorie postdecembrista, numai eroi salvatori. Unde te uiti mai vezi cate un profet, un mesia care se autopropune sau, poate mai rau, o mana de oameni (ori ditamai turma de milioane) care se incapataneaza sa vada in cate o personalitate, uneori abia onorabila, eroul mantuitor al Romaniei. In unele cazuri, acest reflex pervers a produs adevarati monstri - vezi fascinatia aratata la alegeri pentru Ion Iliescu, Traian Basescu sau nenumarati primari ai Capitalei.
E usor de inteles de unde provine inclinatia majoritatii romanilor de a isi incredinta toata viata si destinul in mana unui singur om. Trecutul sarac, lipsa de cultura politica si civica, disperarea prezentului si viitorul mereu incert au presat asupra constiintei lor si nu i-au ajutat sa ridice fruntea din tarana.
Intrebati pe oricin
