În sfîrşit, ziarele au redevenit interesante pentru marele public. Fenomenul se simte peste tot, iar motivul este cît se poate de neobişnuit: Apocalipsa! Revigorarea ziarelor pe piaţa mijloacelor de informare, deformare şi dezinformare a publicului ţine de specificul cuvîntului scris: are o remanenţă mult mai mare decît imaginea sau vorba aruncată-n vînt, fie şi de la masa celor mai savant organizate setinguri pentru emisiuni televizate. Una este să-l vezi şi să-l auzi, în treacăt, pe unul care prevesteşte sfîrşitul lumii, în timp ce "zapezi" în căutarea zadarnică a unei emisiuni care să nu-ţi jignească bunul-simţ şi alta este să te uiţi la literele acelea de o şchioa-pă, tipărite eventual în culori, care-ţi stau încăpăţînate în faţa ochilor, nemişcate, hotărîte să te convingă să le iei în serios, indiferent cu ce treburi te ocupi, sau în ce mod încerci să evadezi din frontul realităţii!
Ceea ce m-a izbit studiind mai îndeaproape acest fenomen nu este nici frecvenţa crescîndă cu care este anunţat marele şi, dacă nu inevitabilul, atunci foarte probabilul eveniment, nici profilul politic, social sau ştiinţific al personalităţilor care s-au angajat în această cursă a prevestirii "marelui sfîrşit al lumii", ci un cu totul alt fapt. Spre deosebire de textele biblice, ori de alte referinţe din cuprinsul religiilor îmbrăţişate pe cuprinsul lumii, care prezintă o formulă standardizată, prea puţin variabilă a evenimentelor cu care se va sfîrşi lumea, presa ultimelor luni ne oferă imaginea insolită a apocalipsei a la carte. Fiecăruia cîte ceva, după gust şi apetit!
Bunăoară, cei pasionaţi de fenomenele economico-financiare au la dispoziţie, aproape în fiecare zi, cîte o variantă semnificativ diferită a "prăbuşirii". Unii zic că va începe şi se va sfîrşi cu declararea oficială a falimentului Greciei. Alţii zic că acesta va fi abia începutul furtunii şi al marii con
