Pe sfera roşie a soarelui care apune peste savanele Africii de est, se profilează siluetele viguroase şi zvelte ale unor războinici de abanos, înarmaţi cu scuturi ovale şi suliţe lungi, nefiresc de subţiri. Vă vine să credeţi sau nu, ei sunt cu adevărat, în felul lor, "prădători alfa", spaima unor animale puternice ale savanei.

Chiar şi leii ar avea de ce să se teamă de apropierea lor. Nu contează că sunt înarmaţi doar cu suliţe primitive şi scuturi subţiri din piele de vită. Nici autorităţile locale din Kenya şi Tanzania nu îndrăznesc să intre în conflict deschis cu ei. Ei sunt masaii, probabil cei mai duri, neînfricaţi, generoşi, veritabili războinici ai Continentului Negru.

Vorbitorii de Maa

Povestea triburilor masai, la fel ca a numeroase alte comunităţi tradiţionale africane, se pierde adânc în negura timpului. Etnografii şi istoricii deopotrivă, i-au catalogat drept un grup nilotic, vorbitor al unei limbi de origine nilo-sahariană, care s-au stabilit în savanele ierboase din estul Africii, venind direct din sudul Sudanului. Vorbesc dialectul Maa, de la care şi-au luat numele de masai (sau maasai) - cei care vorbesc Maa. La fel ca triburile Bantu de origine nilotică, cu care se învecinează, masaii au împrumutat încă din vechime unele obiceiuri şi legi de origine cuşită - între care se evidenţiază circumcizia - şi unele expresii de vocabular.

Pe baza propriilor tradiţii orale, masaii afirmă că originea lor este undeva în nordul Lacului Turkana din Kenya, ei migrând spre sud în secolul la XV-lea şi stabilindu-se unde-i găsim astăzi, adică în sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei, între secolele XVII-XVIII. Migraţia lor s-a desfăşurat de-a lungul Marelui Rift African, pe lângă Muntele Marsabit, până în Dodoma. Războinici aprigi, au băgat spaima atât în populaţiile băştinaşe, cât şi în autorităţile coloniale europene. Păstori aspri, mergeau