Manifestaţiile antiţigăneşti din mai toată Bulgaria - desigur, reprobabile pentru violenţa lor, care poate căpăta accente de pogrom - demonstrează ce curs primejdios poate lua ignorarea unei probleme sensibile, dar reale. După incidentele de vineri seara, când, răzbunând asasinarea unui tânăr, grupuri de majoritari furioşi au dat foc palatului unui “ţar” ţigan, autorităţile au încercat să bagatelizeze evenimentele, taxându- le iniţial drept un “conflict între persoane”. Când, de fapt, era un conflict între etnii, care a degenerat şi a cuprins numeroase localităţi, determinând convocarea urgentă a Consiliului de siguranţă naţională bulgar. Incidente grave au avut loc şi în Slovacia, ba şi în Ungaria, iar în ţările occidentale sunt reacţii de masă şi guvernamentale vehemente faţă de comportamentul unor imigranţi din rândul etniei (furtişaguri, tâlhării, agresiuni, aşa-numitele “infracţiuni la vedere”), cu impact asupra ţărilor din care provin.

Are dreptate Mădălin Voicu, am mai spus-o, când afirmă că infracţiunea nu are etnie şi că a insista asupra găinăriilor, a cerşetoriei agresive şi a potlogăriilor ţiganilor e nedrept, de vreme ce infractori de alte etnii, inclusiv majoritarii, devalizează bănci şi jefuiesc Bugetul. El ignoră, şi nu din naivitate sau din necunoaştere, că infracţiunile rromilor (multe, neînregistrate sau tratate juridic ca simple contravenţii) au rapid ecou public, au victime individuale, care le resimt, ele, familiile şi cunoscuţii lor, direct şi dur. De aici, reacţia publică mai vehementă, reacţie care nu are nimic comun cu discriminarea parşiv invocată adesea de liderii etniei, deşi aceasta, slavă Domnului, în România - e stupidă disputa lingvistică - este “discriminată” pozitiv (locuri rezervate în şcoli şi facultăţi, ajutoare sociale, funcţii în autorităţile statului, ba chiar şi înalte demnităţi). Dincolo de substanţialele fonduri eu