Cand se macina boabele de grau, invelisul ramane ceva mai mare si se separa prin cernere. Rezulta, in acest fel, pe de o parte faina, pe de alta parte tarata, care in vremuri de demult era folosita ca hrana pentru animalele din gospodarie si la fabricarea borsului. In nevoia lor de a-si trata bolile de care sufereau, oamenii au folosit tarata ca leac pe cand medicamentele de sinteza inca nu se produceau.
Astfel, s-a constatat ca datorita compozitiei, taratele au numeroase proprietati terapeutice: regleaza digestia, sunt emoliente, laxative, nutritive, remineralizante, reconfortante, tonic general. Tarata este foarte bogata in vitaminele din grupul B, cu exceptia vitaminei B12, minerale, sodiu, potasiu, magneziu, calciu, si aminoacizi.
Apa de tarate este un detoxifiant excelent. Ca sa obtii un litru de apa de tarate, toarna un litru si jumatate de apa plata peste opt linguri de tarate si lasa vasul acoperit, peste noapte, timp de opt, zece ore. Dimineata separi zeama de tarate si lichidul rezultat se bea peste zi. E bine ca apa de tarate sa nu se pastreze de pe o zi pe alta.
Cura cu zeama de tarate sa nu dureze mai mult de o saptamana. Tarata ramasa poate fi consumata la micul dejun cu lapte, iaurt sau miere de albine cu conditia ca in ziua respectiva sa se manance foarte putina paine.
Apa de tarate, putin incalzita, nu mai mult de temperatura corpului, poate servi ca leac impotriva constipatiei. Doua, trei lingurite de tarate puse intr-un pahar de apa plata si lasate cateva minute, potolesc, pe data, diareea.
In caz de raceala si tuse, se inmoaie tarate in apa fierbinte si se pun pe pieptul bolnavului dupa ce, in prealabil, pielea a fost unsa cu grasime de porc, unt sau ulei. La acest procedeu sa se apeleze, de preferinta, seara, si bolnavul sa nu mai iasa din casa pana a doua zi.
"Zabalutele" su